Grija de sine:spiritual

 Una dintre ariile cele mai neglijate ale vietii mele, si aria cea mai intima, care-mi aduce cea mai mare satisfactie. 

Spiritual înseamnă să îmi practic religia, să mă rog, să fiu autentică¸să fiu prezentă în relaţia cu Divinitatea. Îmi este greu să fac asta, de cele mai multe ori dacă port o conversaţie superficială pe zi şi seară mă rog repede înainte de somn ca să “scap”. Nu pot să sar peste pentru că am un sentiment de vină, atât de mult timp am făcut-o încât nu pot să mă opresc, dar nici nu o fac autentic decât foarte rar, când crapă măseaua în mine.

Lucrurile ar trebui să fie taman pe dos. Să fie cea mai intima relaţie, relaţia de la care să pornească celelalte: relaţia cu mine şi cu ceilalţie. E relaţia în care sunt safe, în care sunt acceptată şi iubită fără nicio condiţie sau limitare. Dar realitatea e că de multe ori rămân în superficial, recit nişte cuvinte la care nici nu le gândesc măcar sensul, darămite să le simt. Să mă rog ar trebui să fiu prezentă acolo complet, la picioarele Domnului. Să tac şi să-L las pe El să umple spaţiul.

Ce încerc să fac concret:

• mă rog nu numai seară, ci şi dimineaţa, şi în mai multe momente ale zilei, scurt, să-L fac pe Domnul martor. Să-I spun greul şi recunoştinţa şi bucuria
• merg la Liturghie duminica
• intru la Trei Ierarhi să-L salut de câte ori trec prin preajmă
• mă spovedesc şi împărtăşesc (când am făcut-o după 20 ani ce bucurie)
• practic Hoponopono pentru a mă accepta pe mine şi pe ceilalţi (Iarta-ma pentru, multumesc pentru, te iubesc)
• meditez, ghidat sau să stau în linişte să mă uit la frunze, fără gânduri, fără dorinte, fără griji, doar să stau în natură
• practic ritualuri care mă conectează cu mine şi cei plecati, să aprind lumânări
• pictez icoane (asta e unul dintre obiectivele vieţii mele), să învăţ să pictez icoane, atât pentru spirit cât şi esthetic şi bucuria de a crea

Lista rămâne deschisă, cred că spiritual este cel mai greu să reuşesc să trăiesc cum mi-aş dori şi plăcea

Love, Anca