Ce Nu înseamnă iubirea de sine pentru mine?

 

Trezit la 6. Băut apă (o noutate pentru mine), apoi cafea. Am fost la supermarket să iau mâncare sănătoasă, adică fructe şi ton ca să fac paste. Ieri am constatat că nu mai merge frigiderul. Am rezistat tentaţiei de a cumpăra azi unul, am întrebat de un reparator, aştept să vină mâine. Să fiu eco friendly cu natura şi bugetul meu intră în categoria self love.

Inainte de a-mi face o listă cu ce înseamnă iubirea de sine, mi-am făcut o listă despre ce Nu înseamnă iubirea de sine pentru mine:

• 
  Să merg la coafor, manichiură. Le fac de nevoie, îmi aduc o stare de bine pentru câteva secunde (când după coafor merg la cumpărături la Kaufland şi se uită oamenii cu drag la mine), când după manichiură îmi pun degetele pe volan şi-mi admir unghiile abia făcute, dar sunt lucruri prea mici ca să aibă impact
• Să merg la masaj  - am renuntat dupa doua luni în care am mers săptămânal, era un supliciu (poate când voi fi mai în contact cu corpul meu voi încerca din nou). Ştiu prea bine beneficiile terapeutice ale masajului pentru corp şi psihic, dar momentan zic pas
• Să-mi cumpăr lucruri pentru că “merit”. În final tot eu voi plăti proastele decizii financiare. Şi da, merit, lucruri bune şi frumoase doar pentru că exist, că sunt un om fain, nu pentru că sunt frustrată sau supărată sau trec printr-o perioadă grea
• Să mă relaxez stând pe telefon. Am fost şocată să văd câte ore înregistra telefonul că stau pe el. După ce am citit şi “Hoţii de atenţie” cred că vacanţa de vară e cum nu se poate mai nimerită ca să fac o detoxifiere de telefon
• Să-mi fac tot felul de plăceri care sunt doar un analgezic al stării mele, nu tratează nimic, doar amortesc puţin simptomul (o tristeţe, o neputinţă, o dezamăgire, o singurătate…)
• Să îmi mănânc emoţiile – simt aşa o stare de nelinişte (urge), o stare de anxietate şi puţină angoasă care cere să îmi umplu starea de gol sau de discomfort cu mâncare
•  Să trag de mine 14 ore pe zi (358 zile) şi să îmi iau o vacanţă pe an de 7 zile
• Să îmi aglomerez casa cu flecuşteţe (oricât arunc, entropia e mai tare decât mine)
• Să îmi folosesc doar capul nu şi mâinile (cu cât fac mai multe cu capul şi mai puţine cu mâinile am impresia că aşa câştig timp, de fapt timpul când fac ceva cu mâinile e timpul când ma conectez cu mine (când fac mâncare, scriu, grădinăresc, pictez…)
• Să stau în prietenii unde nu este loc şi pentru mine. Aici intervine iar faptul că sunt codependentă şi greutatea de a-mi face loc vulnerabil în relaţie, nu doar pentru ca să ascult, susţin, fiu acolo pentru celălalt. (Nici meseria nu mă prea ajută:)) Cum învăţ să fiu şi să permit să fie şi pentru mine?

 Love, Anca